Ca satu-i trist, se vede

Era o zi de vara ,fierbinte si-nsorita,
Cand dupa multa vreme ,ma intorceam acasa.
Ardeam de nerabdare si eram fericita,
Sa pun picioru-n sat ,pe vatra mea frumoasa.

Mergeam cu pas grabit si parca n-aveam spor,
Iar inima din mine,batea din piept sa-mi iasa.
Veneam aicea unde,o viata mi-a fost dor,
Ca nu-i loc mai frumos,ca vatra parinteasca.

Cand clopotul va bate,sa merg la Liturghie.
Sa stau la rugaciune-mpreuna cu tot satul.
Sa mai traiesc odata ca in copilarie,
Atunci cand nu stiam ce-i doru si oftatul.

Salcamii strajuiau tot satul meu cel drag,
Jaravatu curgea alene murmurand.
Iar cimitirul trist,cu porti deschise larg,
Unde femeile din sat, barbatii lor isi plang.

Bisericuta noastra era aproape plina.
Ca Ingerii cantau persoanele din strana !
Parintele-mpartea credinta si lumina,
Era moment prielnic,sa-ti vindeci orice rana.

Mi-am intalnit vecine, colegele de scoala.
Dar neamurile mele, s-au cam imputinat...
Cu mainile muncite, macinate de boala,
Ele mai tin prezentul si viata-n acel sat.

Si m-am umplut de jale si-n suflet de durere.
Cand am aflat ca toate si-au prapadit barbatul....
M-am minunat atunci, cum de mai au putere,
Sa mearga mai departe, sa reprezinte satul !?

E drept ca niciodata ,voi nu v-ati dezmintit...
Si cat de gospodine sunteti cu toate ,voi!
Caci datorita voua ,satucul a-nflorit,
Parca barbatii vostri, cu toti-s la razboi !!!

Ca satu-i trist, se vede de departe,
De jos din vale si pana sus pe coasta.
Ma rog la tine Doamne,sa le dai sanatate,
S-avem unde veni, la vechea vatra-a noastra !

DUDELANGE 20 07 2018 Netica Ifrim .