Desi mi-am propus ca în acest an să vizitez câmpurile din sudul satului, dincolo de Dealul Chedicii* am ajuns abia pe 31 octombrie, la cea mai "înaltă" locuință din sat, la nea Ion Rusu. Sâmbătă era o vreme ploioasă. Am mers până la Chelman pe asfalt apoi aproximativ 50 de metri pe piatră până la buza dealului, pe care l-am abordat cu setari de drum alunecos la cutia de viteze a SUV-ului. Am ajuns de două ori sus, doar că acolo mașina nu mai putea fi controlată, întorcându-mă ca pe sanie înapoi. N-a fost o senzație foarte plăcută pentru un sofer învățat mai degrabă cu asfaltul. Văzând că nu-i chip să păcălesc natura și drumurile cu tehnologia, am parcat mașina la gura râchii** și am mers pe jos la gazda noastră, unde m-au întâmpinat în cor, trei "paznici" zdraveni. Câinele de la poartă, de ciudă că nu mă poate ajunge din cauza lanțului, mușca apric de zalele metalice, să-l rupă. Deși sunt un prieten al câinilor și rareori mi-a fost teamă de ei, am evaluat grăbit posibilitățile de eschivare. ;-) Amuzat oarecum de încercarile mele, nea Ion mi-a spus cu amărăciune că "primăria" l-a uitat cu drumul, dar că are încredere în "primarul cel nou".
Promit să revin, la vară. Ce spuneți, facem o drumeție împreună?
* Chedica este un regionalism pentru piedică. De ce Dealul Chedicii? Pentru că orice căruță care cobora în sat trebuia să "pună chedica", adică să înfrâneze roata.
** Gura râchii, adica gura râpii.
Moldoveni! ;-)
Click pe imagini pentru mărire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumim!